Episodul 24. Colocatarii

We are not alone!
Desigur, sună a Twilight Zone combinat cu X-Files, da' realitatea este că nu locuiesc singur în bungalowul ăla.
În fiecare dimineață îmi scutur bine pantofii cu care urmează să mă încalț. Cam în 75% din cazuri cineva fuge de-acolo. De obicei e un păianjen mic, o să-l pozez cu altă ocazie. Nu mă deranjează că e și el p-acolo, și sigur nu e capabil sărmanul sa-mi facă nimic chiar dacă "îmi bag picioru'" peste el. La propriu. Dar mi-e teamă că neglijând să fac asta într-o zi o să-l aibe în vizită pe "vără-su ăla marele" și mă trezesc cu ditamai pixda. E păianjen săritor, arată ca o tarantulă în miniatură, deci chiar la dimensiuni mari nu cred că este periculos (în sensul de life endangering) da' sigur poate fi dureros rău. Și dacă mai sunt și alergic la asta...Nu că aș fi (de fapt nu știu, puțin probabil totuși), da' n-am chef să verific.
De șopârlele gekko nu mai zic. Am vreo 3 în casă permanent. Mai sunt vreo 5 sau 6 pe terasă. BTW, Nea Gică s-a mutat pe bungalowul alăturat, trădătorul.

 

Da' ziceam de ai mei. Ei, am unul prost de tot. E a treia oară când îl găsesc în chiuveta de la bucătărie. Ce dracu' caută p-acolo nu știu. Și se pare că inoxul i-a pus capac, nu mai poate ieși de acolo. Pe geam stă cu ventuzele, de zid se agață cu ghearele și lamelele, dar pe inox se pare că nu merge nimic. Și ma duc eu liniștit să spăl cuțitul, haaa, cine e la mine în chiuvetă? Păcăliciul MO. Prima oară l-am înțeles, nu știa sărmanul că nu mai poate ieși de-acolo. A doua oară am zis "bă, o fi uitat săracu' de el, că-i mic și prost". Da' deja am impresia că e retardat bietul de el. Parc-ar avea creier de șopârlă! Wait...What!? Well, it DOES have a lizzard brain...Altă chestie pe care n-o înțeleg la Păcăliciul MO este că de fiecare dată a trebuit să-l alerg prin chiuvetă ca să-l scot și să-l duc afară. Devine obositor, pe cuvânt. Măcar atât ar putea și el sa facă, să stea locului să-l prind.
Acum să vorbim nițel despre furnici. Am două rase de furnici în casă. Primele sunt mici și roșietice. Mici, adica mici de tot. 2, poate 3mm lungime. Astea le urăsc din tot sufletul, și le-aș extermina cu muuuultă plăcere. Dacă ar fi să-mi manifest deschis sadismul pe cineva, apoi ele sunt ținta preferată. Rămân 3 frimituri pe blatul de lucru, imediat apar 100 de nenorocite de-astea și se învârt în jurul lor. Da' fi-v-ar antenele de râs, duceți-le dreaq la voi la mușuroi și haliți acolo, nu la mine pe masă! Tâmpitele nesimțite mănâncă acolounde au găsit haleala, ca indienii. Și măcar dacă s-ar mulțumi cu asta, da's și nemâncate rau de tot. Dacă se găsește un locușor infim intre două pliuri ale pungii sau plasticului de ambalaj, nenorocitele intră și se apucă de mâncat. Păi mă nesimțitelor, io m-am dus să mănânc la voi în mușuroi!? Totul trebuie sa fie etanș, ca altfel jegoasele imediat se apucă de distrus. Au reușit sa intre și în cutia DE TABLĂ în care erau napolitanele alea. Pe lângă falțul de îmbinare au intrat nemernicele. Desigur nu s-a mai putut alege nimic din conținutul cutiei, că era un mare amestec de foaie de napolitană, cremă și furnici. Bine, napolitanele oricum erau nașpa și nu-mi plăceau, dar considerasem că acea cutie e safe, așa ca mai aveam acolo 3 biscuiți Oreo. Desigur ca au invadat crema și tot ce mai era p-acolo. Masă compactă. Futu-i. Și ăia îmi plăceau! Și erau ultimii! Deci le urăsc! Cu pasiune, aș putea zice.

A doua rasă sunt unele ceva mai mari. Cam 5-7mm lungime, tot roșietice. Astea sunt favoritele mele. Mi-ar place să fie chiar ceva mai mari, chiar dacă una de-aia mare (10mm?) a ciupit-o pe Alex. Probabil nu s-au înțeles cine să puna primul piciorul pe pământ acolo. Așa, ziceam de astea. Ei, astea sunt furnici adevărate frate! Și-au făcut mușuroiul undeva în colțul casei, probabil e ceva crăpătură p-acolo. Nu s-au ridicat decât de vreo două ori pe piciorul mesei, dar numai pe masa din living, nu pe blatul de la bucătărie. Le-am suflat jos și gata. 

 Nu s-au atins de un eventual ciob minuscul de alună scăpat pe jos. Nu tată, astea sunt la VÂNĂTOARE!Carnivore, nu veggie pussies! Kill them all!

Desigur, poate pentru niște firi mai slabe poate părea cam aiurea procesiunea zilnică de insecte killerite care-mi străbate livingul, da' pe mine nu mă interesează. E o zona prin care nu trec prea des, numai când mă încalț și mă descalț, așa că nu-mi e deloc greu să pășesc peste ele. Sunt pur și simplu superbe în eficiența lor, și îmi amintesc de echipele de montaj de la Huf Haus. Mi-ar place sa le văd pe astea mergând și killerindu-le pe alea micile, să mă scape de ele. Pe bune ca le-aș aduce ofrande. La naiba, aș vâna EU fluturi si gâze drept recunoștință. Da' probabil au și ele mândria lor, sau jegoasele alea nici măcar de mâncat n-or fi bune, d-apoi de altceva.






Greieri. Da, am și de-ăia în casă. Mari. Nu știu cât de suculenți ca nu i-am gustat, dar par grași și bine crescuți. Sincer, dacă aș ști o metodă să-i amețesc numa' nițel, mi-ar place să-i las în calea amicelor mele furnici...Mmmmuhahahahahahaaaaa!! :me evil: Și ăștia sunt enervanți. Dacă s-ar mulțumi să țopăie de colo colo pe jos, sa zicem ca nu i-aș băga în seama prea tare. Dar bestiile au aripi. Și zboară. Prost, da' nici nu au bunul simț să recunoască asta și sa lase faza cu zburatul pe seama ălora care stiu s-o facă properly. Buci, se apuca de zburat și se opresc undeva...random. Pe bune, trebuie sa fii imbecil ca un greiere sa zbori așa prin mijlocul nimicului (cam așa cred ca se vede o cameră mare prin ochi de greiere) și de-odată "mă, ia să ma opresc din zburat...aici". Și se oprește în mijloc. Nu vine la final aproach sau să caute un loc liber de aterizat sau ceva. Nu tată, se oprește și pică bolovan, unde s-o nimeri. Că se mai lovesc de geamuri nu e problemă, e chiar mișto sa-i vezi cu dau în geam. Păcat că nu dau mai tare...Da' ieri s-a nimerit un distrus de-ăsta să facă pe aviatorul tocmai când lucram io la friptură. Uitați-vă la asta:

și ziceți drept, vi se pare că i-ar lipsi un greiere gras și negru  din compoziție? Yeah, didn't think so either. Cinci centimetri i-au lipsit și mă porneam pe loc cu genocidul.
So, greierii sunt introduși top position pe black list, urmează un sezon de captură și la furnici și șopârle cu ei.
Ei, și pentru ca v-am arătat friptura înainte de cuptor, uitați-o și după. Da, de data asta a ieșit uber. Mulțam fain Cora pentru ponturi. Deja mă visez făcând și fripturi de vită...